Terapia cognitiv - comportamentală reprezintă în fond, combinarea teoretică, dar și metodologică a terapiei comportamentale (axată pe tehnici menite a-i determina pe oameni să-și modifice comportamentele dezadaptative) cu terapia cognitivă (axată mai ales pe convingerile pacientului: expectații, evaluări și/sau atribuiri ale cauzelor și responsabilităților). 

În cadrul terapiei, pacientul învață că, în diferite momente ale existenței lor, toți oamenii - indiferent de nivelul de inteligență sau cultură - sunt supuși unor erori de logică, numite distorsionări cognitive. Veți învăța să identificați aceste distorsiuni în cadrul proceselor dumneavoastră de gândire, apoi să corectați raționamentele în cauză. Exemple de distorsionări cognitive: suprageneralizarea, etichetarea, ignorarea pozitivului, gândirea de tipul „totul sau nimic”, desprinderea unor concluzii pripite și multe altele. 

În cabinet, vom încerca împreună să identificăm și apoi să schimbăm conținutul atitudinilor disfuncționale față de evenimentele exterioare. Consecințele acestui demers terapeutic sunt benefice: mai întâi, va scădea îngrijorarea referitoare la evenimentele stresante din viața dumneavoastră, treptat vă veți schimba convingerile asupra consecințelor acestor evenimente. Fenomenul reduce emoțiile negative rezultate în urma ruminațiilor constante cu caracter anxios sau depresiv. Apoi, veți începe tot mai mult să înțelegeți ce se petrece cu gândurile/cognițiile dumneavoastră, veți structura această înțelegere. Stările afective, adesea haotice și inexplicabile până atunci, sunt încet, încet, demitizate, viziunea asupra propriei vieți devine coerentă, aceasta redând speranța ca problemele pot fi rezolvate. În sfârșit, veți începe să aplicați în viața de zi cu zi strategiile cognitive și pe cele comportamentale deprinse în cabinet, la confruntarea cu noi dificultăți. Riscul recăderilor (revenirii problemelor psihologice înregistrate) este astfel semnificativ redus. 

Scopul principal al terapiei cognitiv-comportamentale este îmbunătățirea tabloului clinic al pacientului. În interiorul acestui tablou, factorii emoționali, subiectivi au un rol determinant. Terapia scade semnificativ nivelul stresului, al emoțiilor disfuncționale și comportamentelor dezadaptative ale subiectului. Aceste lucruri chiar se întâmplă! Ele nu sunt doar deziderate teoretice menționate în tratate de psihoterapie, ci realități probate de sute și mii de studii științifice de specialitate. Probate, de asemenea, de psihoterapia individuală pe care, iată, o începeți și dumneavoastră.