Începutul discret al nefericirii

Nici nu știi când vine, se insinuează treptat. În context, lucrurile par să meargă bine, foarte bine uneori. Ești inteligent, tânăr, cu multă putere, dăruire, poate chiar prea multă uneori. Ți se pare că te miști bine în profesie, carieră, în familie și printre prieteni. Împingi lucrurile din spate, ele trebuie să se miște, să evolueze, la ce bun, altminteri, forța aceea pe care ți-o simți?

Sigur că uneori te încearcă îndoiala, știi bine că e omenească, gândești că de fapt, se cheamă slăbiciune. Este a ta, da, ești suficient de cinstit ca să recunoști asta. Da, dar...  slăbiciunea asta nu este doar a ta, cu siguranță că este și a celorlalți, a celor care te înconjoară și ar trebui să te urmeze cu mai multă determinare. Și nu o prea fac, comentează adesea, oferă alternative, par să prefere căi ușor diferite de ale tale. Da, slăbiciunea e de fapt a lor, a ta constă doar în faptul că ești adesea prea îngăduitor... Proiectezi, deja...

Sigur, a recurge la atitudini dictatoriale nu ți se pare a fi o soluție. Însă, pentru numele Domnului, ceilalți trebuie să facă așa cum văd eu, că doar văd foarte bine și le vreau doar binele. Și soția sau soțul și prietenii, colegul de serviciu, cine-o mai fi prin preajmă. 

Și uite așa, toți încep, ușor, ușor să se miște după cum ți se pare ție mai bine. Îți folosești tot talentul persuasiv pentru asta: argumentații logice, rugăminți tot mai răspicate, insistențe fără sfârșit. Niciodată amenințări, cel mult un „să știi că mă supăr”, spus cumva între serios și șăgalnic... E un succes! Vezi, asta înseamnă să fii lider, oamenii te urmează, chit că mai cârcotesc uneori, treaba asta e inerentă. 

Oare asta nu se cheamă manipulare? Este cam urât cuvântul... deși, dacă iți amintești bine, parcă ai citit că se organizează și ceva cursuri pe tema asta, pe undeva. Poate nu le numesc chiar cursuri de manipulare, poate le zic de „persuadare”, ori ceva „leadership”... ce naiba, doar nu-ți manipulezi nevasta!

Ceilalți te urmează, da, cu înțelegere și dragoste uneori, strângând din dinți alteori. Încet, adună frustrări, resentimente, negură. Nu prea vorbesc despre lucrurile astea, nefericirea, ascunsă, crește. Prea ai tu mereu dreptate, prea ți-s bune mereu argumentele, convingătoare rugămințile, excesive insistențele. 

Ca o buruiană viguroasă, nefericirea... a lor, a ta...